| Maria (stânga), Saunders (centru), Liftierul (dreapta) |
Vineri, 11 Februarie, la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" a fost difuzată comedia spumoasă "Se caută un tenor", o excelentă montare a regizorului Mircea Cornişteanu. Aceasta a fost prima mea comedie vizionată într-o sală de spectacol. Dincolo de calitatea piesei m-au impresionat în mod deosebit jocul şi talentul actorilor despre care s-ar putea spune că pot sta alături de orice alţi actori de pe marile scene. Personajele piesei sunt Tito Merelli (Angel Rababoc), un faimos tenor italian, o victimă a viciului femeilor şi a băuturii venea la Cleveland pentru a interpreta opera "Othello". Max (Marian Politic) era un tenor amator care se credea logodit cu frumoasa Maggie (Adela Minae), o îndrăgostită de numele sonor al unor vedete. Tatăl ei, Saunders (Valer Dellakeza) era un om de afaceri oportunist, care era agentul lui Tito Merelli. Acesta îi dă o supradoză de tranchilizante şi leşină datorită plecării soţiei sale, Maria Merelli (Gabriela Baciu). Max crede că acesta a decedat, iar Saunders, pentru a nu pierde banii de spectacol, îl pune pe Max să se îmbrace în costumul pregătit pentru Tito. Între timp Tito Merelli se trezeşte şi îşi ia costumul de rezervă, însă piesa se terminase şi el este urmărit de poliţie care îl consideră un nebun ce se dă drept marele tenor. Autorul a vrut să scoată în evidenţă şi snobismul spectatorilor care nu au văzut că de fapt nu era Tito pe scenă, ci un tenor amator. După terminarea acestei scene, decorul joacă de asemenea un rol important deoarece atunci când Tito şi Max ajung acasă ei se întâlnesc cu Diana (Geni Macsim) respectiv cu Maggie aceştia făcând dragoste iar decorul dă o confuzie de planuri. Gâsculiţa Maggie Saunders vrea să îşi înşele "logodnicul" cu Tito Merelli însă nu reuşeşte să îl înşele decât cu el însuşi. Limbajul este expresiv si comic, spumos; replica mea preferată fiind aceea când Maria îi spune lui Saunders de dependenţa lui Tito pentru femei şi sâni si îi mai spunea: "Să ţineţi femeile frumoase de pe scenă departe de el deoarece e posibil ca acel lucru care incepe cu "P" care devine din mic, mare, să îi iasă în evidenţă. Ştiţi despre ce vorbesc..." la care Saunders răspunde: "Bineînţeles...Pensia" :)). Sau a mai fost replica liftierului care îl lăuda pe Tito spunând: "Când l-am auzit pe maestrul Tito, când eram mic, mi-am dat seama ce o să mă fac într-o zi... toreador". Au mai existat multe replici extrem dar vreau să spun EXTREM de haiose, de spumoase, iar din punctul meu de vedere şi judecând şi după râsetele din sală la acele momente, unul din factorii comici era şi accentul sau cuvintele "italiene" ale lui Tito Merelli. Nu am văzut alte comedii la teatru, aşa că nu pot compara această piesă cu altele dar am de gând să merg la "Unde-i Revolverul" sau "Nunta lui Puiu" şi atunci voi face o cronică a pieselor.
Nota mea: 10 cu felicitari pentru distributie, scenariu si vestimentatie.
Andraa
| Max (stânga) şi Tito Merelli (dreapta) |
Suna frumos
RăspundețiȘtergere