Ted (2012)

"You know, when I see these hookers, I realise that out there are four awful fathers and I need to fucking thank them"/ "Stii, cand ma uit la prostituatele astea, realizez ca in lume exista patru tati teribili si sa mor eu, trebuie sa le multumesc neaparat" - Ted

"Ted" este povestea lui John Bennet (Mark Wahlberg), un viitor manager la o firma de inchirieri auto, a iubitei sale Lori (Mila Kunis) si nu in ultimul rand, a ursuletului Ted (voce: Seth MacFarlane).
Ted a luat viata cand in urma cu 27 de ani, tanarul John Bennet si-a pus dorinta de Craciun ca ursuletul sau, Teddy sa prinda viata. A doua zi a realizat cu stupoare ca aceasta s-a indeplinit. Povestea lui Teddy a ajuns cunoscuta in toata lumea, devenind celebru parca peste noapte, insa nu a uitat niciodata de John, prietenul lui cel mai bun. Cam asa incepe tot filmul si trebuie sa recunosc este parca inceputul unui film de familie cu un strop de comedie.
Insa apoi, urmeaza prim-planul din zilele noastre, cu Ted si John fumand plictisiti marijuana si uitandu-se la filmele cu Flash Gordon. Filmul este o comedie spumoasa (doar este opera lui Seth MacFarlane, nu?) in care nu trece un sfert de ora fara sa auzi de cel putin douazeci de ori cuvintele "shit" sau "fuck".

                     John- "There have been four years since I'm dating Lori... Don't you think she's expecting something big (Eu si cu Lori implinim patru ani de cand suntem impreuna...nu crezi ca se asteapta la ceva maret?)"
                     Ted- "What, you mean like anal? (Ce, te referi la sex anal?)"



Intr-un anumit moment, Lori ii cere lui John sa-l dea afara pe Ted din apartament si sa se mute undeva singur. Insa chiar si asa cei doi continua sa faca tampenii impreuna.
Comedia este spumoasa Mark Wahlberg fiind genial in rolul lui John Bennet, iar Seth MacFarlane aducand un umor categoric filmului.
De la probleme de cuplu, prezența unui personaj neobișnuit acceptat de societate și până la suspansul generat de o răpire, Ted sare de la o extremă la alta și dă o altă definiție lucrurilor cool.  Parcă ursulețul de pluș pe  care l-am părăsit în debara poate migra acum în dormitor, mai ales în caz de furtună.
 Probabil ca este cel mai bun film de comedie al anului 2012.

                                                                                                    Anonymous

P.S.: Nu incurajam limbajul din film. Acesta este subiectul filmului si nu avem de ce sa-l ocolim.

Moda: Casual

OK, consider moda mai mult decat o arta, o consider un mod de viata, o filozofie, o poarta catre un univers cu totul nou (nu, nu sunt Cartarescu). Moda este ca frunzele purtate de vant si sa stiti ca nu este usor sa le prinzi mereu. Daca esti in lumea showbiz-ului nu poti purta azi o camasa ce se purta ieri pentru ca esti considerat demodat. In fine, ideea este ca exact asta este slujba mea: sa va tin mereu la moda.
Consider "bullshit" tot ce vezi la Fashion TV pe podium, cel putin pentru cei de varsta noastra si chiar pentru cei mai batrani. Am vazut la "London Fashion Week" (la TV, normal) o tinuta complet bizara: un tip era imbracat in costum de stofa, cu camasa si cravata, cu o bandana pe cap si cu bascheti de rapper in picioare. OK, consider moda un refugiu in bizar si fantastic si exact de-asta o urmaresc fascinata. In schimb, preview-ul saptamanei acesteia este look-ul casual.

Fete

La fete se pot purta in sezonul acesta niste blugi stramti ca intodeauna, de preferinta negrii. In partea superioara este de preferat un cardigan sau o camasa (in carouri). In picioare cizmele sunt cele mai elegante, insa nu incercati culori prea deschise, nu vreti sa aratati prea ciudat. Un palton este perfect pentru a va incalzi mereu.

Baieti

 

La baieti, este mereu cool un look de genul lui Justin Bieber: niste blugi stramti, un pic lasati in vine; o camasa cu manecile suflecate, sau o jacheta de colegiu americana. In picioare incercati skaterii pentru ca se apropie ploile. De asemenea este calduros si "swag" sa purtati o caciula cu mot prelungit.

                                      Roberta

Umiliti si obiditi- F.M. Dostoievski

 Am terminat ieri primul meu Dostoievski... Prima impresie: cu siguranţă nu va fi ultimul!

 

Umiliţi şi obidiţi

de F.K. Dostoievski

-Recenzie-

            Dostoievski, sincer să fiu este cel mai bun autor dintre toţi cei pe care i-am citit până acum iar Umiliţi şi obidiţi este cea mai dramatică între cărţile care mi-au plăcut. Îmi plăcea Sienkiewicz după ce am citit Quo Vadis dar părerea mea este că Dostoievski îl depăşeşte, în special prin conturarea perfectă a personajelor, dându-le nişte caracteristici total reale.

            Umiliţi şi obidiţi este cartea ce reuşeşte să scoată şi de la cei mai insensibili oameni o lacrimă pe final. Recunosc că şi mie mi-au dat lacrimile (nu mult :D) pentru că povestea şi răsturnările de situaţie îţi ating punctul cel mai sensibil.

            Cartea se bazează pe două întâmplări importante din viaţa lui Vanea (Ivan Petrovici) de unde întreg şirul povestirii se dezvoltă: moartea bătrânului Smith şi întâlnirea cu o mică fetiţă pe nume Nelli (Elena). Legătura dintre cele două planuri este bazată pe faptul că, aşa cum se va vedea în intrigă, Smith era bunicul lui Nelli. Aceasta era o fetiţă (a cărei mamă murise şi al cărei tată, Valkovski, un intrigant şi oportunist, o abandonase considerând că era nedemn de rangul lui de prinţ să fie văzut cu ea) ce trebuia să muncească pentru a se întreţine la o doamnă pe nume Bubnova ce considera că îi făcuse un bine mamei sale şi că fetiţa îi era îndatorată. Vanea îi sare în ajutor lui Nelli când o vede pe  Bubnova că voia să o bată pe aceasta, iar din acest moment până la finalul cărţii, firul povestirii va urmări relaţia aproape paternă dintre aceştia.

În acelaşi timp autorul descrie relaţia de prietenie strânsă dintre Vanea şi Nataşa, în contextul în care deşi Vanea o iubea, Nataşa era îndrăgostită însă de Alioşa, fiul prinţului Valkovski.

            Aceste două planuri (relaţia specială cu Nataşa şi creşterea lui Nelli) îl au ca subiect comun pe Vanea deoarece el era mereu în jurul amândurora, ajungându-se ca în final Nataşa şi Nelli să devină surori (în urma înfierii fetiţei de către părinţii Nataşei), reunindu-se practic, alături de Vanea, într-o familie fericită, cu atât mai mult cu cât Nataşa renunţase la proiectul căsătoriei cu fiul prinţului şi părea fericita alături de Vanea.

Cu toate acestea, finalul surprinzător al cărţii este impresionant prin drama care loveşte întreaga familie în urma morţii lui Nelli, grav bolnavă. Dramatismul evenimentului este însă evidenţiat şi datorită faptului că înainte de a muri, Nelli îi dă lui Vanea un medalion ce aparţinuse mamei sale, în care era o mică scrisoare aparţinând acesteia dezvăluia că prinţul  Valkovski era de fapt tatăl fetiţei.

Cartea se termină cu tristeţea Nataşei in ochii căreia Vanea  putea citi: “Ce fericiţi puteam fi noi doi împreună, toată viaţa”

 

                                                                                               Andraa

Mesaj pentru cititori

Ok vreau sa clarific niste chestii...nici eu, nici cei ce administreaza blogul "despre toate si nimic" nu suntem hackeri. Am poza cu Anonymous pe profil pentru ca astia suntem noi.. un grup anonim ce vrea sa faca lumea sa citeasca chestii interesante nu sa urmareasca prostii pe you tube de genul "accidente de masina" sau "faze cu prosti". Va multumesc!

                                                                                                       Anonimus Men

"Se cauta un tenor"

Maria (stânga), Saunders (centru), Liftierul (dreapta)

Vineri, 11 Februarie, la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" a fost difuzată comedia spumoasă "Se caută un tenor", o excelentă montare a regizorului Mircea Cornişteanu. Aceasta a fost prima mea comedie vizionată într-o sală de spectacol. Dincolo de calitatea piesei m-au impresionat în mod deosebit jocul şi talentul actorilor despre care s-ar putea spune că pot sta alături de orice alţi actori de pe marile scene. Personajele piesei sunt Tito Merelli (Angel Rababoc), un faimos tenor italian, o victimă a viciului femeilor şi a băuturii venea la Cleveland pentru a interpreta opera "Othello". Max (Marian Politic) era un tenor amator care se credea logodit cu frumoasa Maggie (Adela Minae), o îndrăgostită de numele sonor al unor vedete. Tatăl ei, Saunders (Valer Dellakeza) era un om de afaceri oportunist, care era agentul lui Tito Merelli. Acesta îi dă o supradoză de tranchilizante şi leşină datorită plecării soţiei sale, Maria Merelli (Gabriela Baciu). Max crede că acesta a decedat, iar Saunders, pentru a nu pierde banii de spectacol, îl pune pe Max să se îmbrace în costumul pregătit pentru Tito. Între timp Tito Merelli se trezeşte şi îşi ia costumul de rezervă, însă piesa se terminase şi el este urmărit de poliţie care îl consideră un nebun ce se dă drept marele tenor. Autorul a vrut să scoată în evidenţă şi snobismul spectatorilor care nu au văzut că de fapt nu era Tito pe scenă, ci un tenor amator. După terminarea acestei scene, decorul joacă de asemenea un rol important deoarece atunci când Tito şi Max ajung acasă ei se întâlnesc cu Diana (Geni Macsim) respectiv cu Maggie aceştia făcând dragoste iar decorul dă o confuzie de planuri. Gâsculiţa Maggie Saunders vrea să îşi înşele "logodnicul" cu Tito Merelli însă nu reuşeşte să îl înşele decât cu el însuşi. Limbajul este expresiv si comic, spumos; replica mea preferată fiind aceea când Maria îi spune lui Saunders de dependenţa lui Tito pentru femei şi sâni si îi mai spunea: "Să ţineţi femeile frumoase de pe scenă departe de el deoarece e posibil ca acel lucru care incepe cu "P" care devine din mic, mare, să îi iasă în evidenţă. Ştiţi despre ce vorbesc..." la care Saunders răspunde: "Bineînţeles...Pensia" :)). Sau a mai fost replica liftierului care îl lăuda pe Tito spunând: "Când l-am auzit pe maestrul Tito, când eram mic, mi-am dat seama ce o să mă fac într-o zi... toreador". Au mai existat multe replici extrem dar vreau să spun EXTREM de haiose, de spumoase, iar din punctul meu de vedere şi judecând şi după râsetele din sală la acele momente, unul din factorii comici era şi accentul sau cuvintele "italiene" ale lui Tito Merelli. Nu am văzut alte comedii la teatru, aşa că nu pot compara această piesă cu altele dar am de gând să merg la "Unde-i Revolverul" sau "Nunta lui Puiu"  şi atunci voi face o cronică a pieselor.
Nota mea: 10 cu felicitari pentru distributie, scenariu si vestimentatie.

                                                                                                     Andraa

Max (stânga) şi Tito Merelli (dreapta)

Saw: The movie

Ok, recunosc, nu sunt de mult timp un adept al filmelor. Am inceput sa ma uit frecvent la ele de aproximativ 2 ani... Probabil ca nici acum nu m-ar fi interesat daca nu exista HBO, site-ul Divxonline, ori filme precum "Datenight" (Steve Carell, Tina Fey), "The bounty hunter" (Gerard Butler, Jennifer Aniston) sau "The Social Network" (Jesse Eisenberg, Andrew Garfield, Justin Timberlake). De obicei dupa ce vad un film ma gandesc daca a fost bun sau prost si mereu imi dau un raspuns. Nu stiu insa ce sa zic despre seria "Saw" ("Puzzle Mortal", dupa cum au tradus-o romanii).
Adica, vreau sa zic ca are fani in toata lumea, dar totusi banuiesc ca este un film DOAR pentru fani. Filmul este un horror (fara fantome si chestii de genu) care are mai multa crima in el, decat element mistic. Seria contine 7 filme, ceea ce o face sa fie cam uzata cu vremea si cam obositoare.
Nu am avut rabdarea sa urmaresc toate filmele "Saw", insa am vazut primele trei parti. Primul filmul ("Saw") a fost realizat in anul 2004 si ii avea ca protagonisti pe Adam (Leigh Whannel) si dr. Gordon (Cary Elwes) care se trezeau intr-o baie, legati de picior cu lanturi, si cu un cadavru intre ei. Un alt personaj crucial este Amanda (Shawnee Smith), care se trezeste intr-o camera cu o casca pe cap, ce urma sa ii striveasca craniul daca nu gasea cheia acesteia (cheie aflata in burta unui tip inca viu). Amanda comite crima si traieste in continuare, insa povestea celor doi tipi incatusati din baie continua: dr. Gordon isi taie piciorul cu fierastraul si il impusca pe Adam, insa nu reuseste sa-l omoare. In final, "cadavrul" dintre ei (Tobin Bell) se ridica in picioare, el fiind viu tot timpul, si fiind chiar cel ce ii incatusase in baie, maestrul jocului.
"Saw II" (2005) este povestea detectivului Eric Matthews (Donnie Wahlberg, fratele mult mai cunoscutului Mark Wahlberg ), al carui fiu este rapit de criminalul Jigsaw (Tobin Bell) si este fortat sa joace jocurile mortii ale lui Jigsaw.
"Saw III" (2006) este filmul in care Jigsaw si Amanda mor, legenda puzzle-ului fiind continuata de Jill fosta sotie a criminalului.
Urmatoarele pelicule, de la "Saw IV" pana la "Saw 3D" sunt lipsite de originalitate, farmec si actiune. Jigsaw si Amanda dispar, iar jocurile sunt controlate de alte persoane.
Simbolul filmului este papusa Billy, cea care le da instructiuni si indicii victimelor. Primele trei sunt interesante pentru capcanele create de Jigsaw, cat si pentru scenariul inspirat. Stiu ca filmele sunt vechi, dar abea le-am vazut si simteam nevoia sa le comentez. Nota mea: 6.9.

                                                                                                      Anonymus

Suntem noi!

Probabil ca noi ne vom aminti mereu data de azi, 3 noiembrie 2012, pentru faptul ca atunci am inceput lucrul la primul nostru blog. Insa ideea este sa va facem pe voi sa va amintiti data aceasta. Asadar, inainte de toate doresc sa va introduc personajele organizatiei web "Anonimus Men".
Il avem pe Chucky, unul din cei mai talentati informaticieni de 15 ani din Romania. "Jobul" lui este sa se asigura in fiecare zi ca blogul nostru nu este atacat de hackeri; de asemenea el il stilizeaza si il formateaza de fiecare data cand e nevoie.
Urmatoarea pe lista este Andraa (se scrie cu doi "a"), o filoloaga deosebita, cea care este pusa la curent si in somn cu ultimele aparitii in materie de literatura. De la ea o sa cititi majoritatea recenziilor de carti. Este o EXPERTA.
"Next on" este Ciocanel, cel care nu va neglijeaza niciodata in materie de sport... Fotbal, Hochei, Baschet, Tenis, chiar si Poker si pariuri, gasiti totul in postarile lui Ciocanel.
Roberta este cea care este mereu la curent cu muzica si ultimele tendinte in moda
Ultimul sunt eu, Anonimus, care ma ocup tot in general... Sunt un fel de manager.Ma voi ocupa de ce stiu mai bine: filme, divertisment si chestii amuzant.
Poate ca nu suntem elita internet-ului, dar exact acesta este un motiv bun pentru a incepe sa fim.